De la 132 kg la 70 kg. Lupta cu demonii interiori, călătorie in viața unui obez!

 

” Imi e rusine de ceea ce am fost, dar sunt mandra de ceea ce am devenit, si asta este mult mai important. Vreau sa vada toata lumea, ca se poate ” , acestea sunt cuvintele Anamariei, care a reușit sa își învingă proprii “demoni”, cei care i-au controlat viața câțiva ani de zile, care au transformat-o dintr-un om sănătos in unul cu multe frustrări și probleme. Când spun ”demoni” ma refer la acel ‘Michiduta’ care îți spune sa nu te mai oprești din mâncat, și care te face sa mai vrei o felie de pizza deși tu sti ca deja ai exagerat, acea parte din tine care se uita in oglinda și nu ii place ce vede, dar tot nu face nimic pentru a schimba ceva, ba chiar din contra continua cu aceleași obiceiuri.

Cum a reușit Anamaria sa treacă de la un grad avansat de obezitate, la o greutate normala îți va spune chiar ea in rândurile de mai jos, dar pana la finalul fericit, drumul nu a fost unul ”lin”, ci a fost un drum cu urcurcusuri și coborâsuri ( lupta continua cu ”demonul”, la care i-a făcut pe plac atâția ani și pe care trebuie sa îl schimbe 100% ). Lipsa activității fizice, mâncatul dezordonat sunt factorii care îți schimba viața, făcându-te sa îți pierzi stima de sine, autocontrolul, sănătatea. Cu siguranța povestea te va impresiona și poate daca consideri ca ești pe aceleași drum vei face ceva pentru tine pana nu e prea târziu:

”​Tot mai multe persoane se confrunta in ziua de azi cu obezitatea. A fi gras este dureros, dar in momentul in care mananci o ciocolata senzatia de placere este mult mai reala decat orice altceva. Placerea este un instinct foarte puternic, si este principala cauza a celor care sufera de obezitate, sau de fumat dupa parerea mea.
​In anumite perioade din viata am asociat senzatia de placere cu mancatul, sau fumatul. Pe masura ce corpul meu s-a obisnuit cu senzatia de placere am mancat mai mult, ajungand sa fiu conditionata mental ca placerea si alimentatia merg mana in mana. Uitam efectiv de durerea pe care o simteam uitandu-ma in oglinda si vazandu-ma ca sunt grasa in momentul in care mancam. Amanam la nesfarsit sa imi folosesc propria putere mentala pentru a ma orienta spre un stil de viata sanatos.
​Aveam o viata sedentara, fara activitate fizica, o viata linistita la birou. Petrecand in jur de 10-12 ore pe zi acolo, de fiecare data mancam ceva pe fuga, intre sedinte, de cele mai multe ori junk food, patiserii, dulciuri, covrigi, multe sucuri carbogazoase, ceva care imi asigura senzatia de placere dar totodata si de saturatie.
​Am ajuns o persoana dependenta de mancare. Mancam pe ascuns acasa, constienta fiind de faptul ca sunt grasa, mancam si cand eram deprimata sau frustrata, cand ma simteam singura sau eram nervoasa.
​Uneori ma simteam vinovata pentru ca mananc si nu de putine ori imi provocam voma. Dar apoi o luam de la capat si mancam din nou.
​Nu am fost toata viata grasa, dupa o perioada in care am facut sport de performanta si m-am lasat, am inceput sa castig primele kg in greutate. Am pornit de la o greutate de 62 kg la 17 ani, ajungand dupa prima sarcina la varsta de 25 de ani la 106 kg. Apoi asociind sedentarismul cu munca de birou, alimentatie dezordonata si o noua sarcina, la 31 de ani am ajuns sa cantaresc 128 kg, la o inaltime de 1.72 cm. In octombrie 2016 am atins apogeul, 132.6 kg cand am decis ca nu se mai poate, ca nu mai pot trai asa si ca este momentul sa fac ceva. Din pacate tot in aceasta perioada au aparut si pimele probleme de sanatate datorita grasimii acumulate: hipertensiune arteriala si un diabet la debut.
​In noiembrie 2016 am luat decizia de a ma supune unei interventii bariatrice. Pana la operatie medicul m-a conditionat sa slabesc macar 5 kg, pentru ca riscurile unei anestezii generale la un corp atat de gras erau destul de mari.
​Am reusit cu greu sa dau cele 5 kg jos, conditionata fiind sa nu mai mananc unele alimente care imi placeau enorm si sa nu mai beau sucuri carbogazoase. Dupa operatie am reusit sa slabesc in primele 2 luni aproape 30 de kg. Eram in culmea fericirii, desi ma durea groaznic operatia si nu puteam sa mananc mai nimic, in primele 21 de zile am baut doar apa, ceai, supa strecurata, compot, introducand treptat alte alimente semilichide: iaurt, supa crema, etc.
​In Ianuarie 2017 am luat decizia de a ma apuca de sport, fiind constienta de faptul ca operatia ma ajuta dar nu va face minuni pentru mine. Am inceput un program delta training de 3 luni pornind de la 106 kg, iar pana in Aprilie cantaream deja 86 de kg. Sportul combinat cu o dieta echilibrata face minuni. Am avut multe perioade pline de frustrari, in care doream sa renunt, sa mananc din nou, pana am gasit si partea care imi lipsea cu desavarsire pana in acel moment: motivatia, sau mai bine spus omul potrivit cu care sa lucrez care sa stie sa ma motiveze.
​De atunci merg zilnic la sala de fitness, de 5 ori pe saptamana, incerc sa nu lipsesc nemotivat niciodata, sa ascult si sa fac ceea ce mi se spune, sa nu ma trisez pe mine facand mai putine repetari sau mai putine serii. 🙂
​Astazi, dupa 9 luni de la inceperea transformarii prin sport, am ajuns sa cantaresc putin sub 70 de kg. Am pierdut 63 de kg, practic un om pe care l-am carat in spate atatia ani de zile.
​Ma simt minunat, iubesc sportul, a devenit o parte importanta din viata mea, ma bucur ca am depasit starea mentala in care ma aflam si ca acum imi folosesc motivatia in scopuri bune, sa ma indrept spre o viata sanatoasa, o stare de bine pe care fiecare dintre noi o meritam.
​Cu siguranta nu ma voi opri aici, pentru ca scopul meu este sa ating o greutate de 55 kg si un corp de invidiat. De ce nu, toata lumea are dreptul sa viseze la ceva, important este sa nu ne pierdem speranta, sa avem incredere in propriile forte, speranta si increderea fiind atributele necesare pentru a reusi tot ce ne propunem.

In primul rând, acest articol le este adresat celor care și-au pierdut speranța cu scopul de a le arata ca niciodată nu este prea tarziu, ca aproape totul depinde de voința și dorința ta interioară, iar in al doilea rând le este adresat tuturor pentru a nu face aceleași greșeli; după cum spune și proverbul: ”Deşteptul învaţă din propriile greşeli, cel inteligent din greşelile altora şi prostul nu greşeşte niciodată”.? Felicitări, Anamaria pentru ambitia și perseverenta de care dai și ai dat dovada!

Draga cititorule, sunt aici pentru a te motiva, pentru a te ajuta sa îți depășești limitele și nu in ultimul rând pentru a-ți schimba stilul de viata sedentar, in unul plin de energie, sănătate, cu multe endorfine ( hormonul fericirii ) și mândrie când vine momentul de a te uita in oglinda.